SALVATI PALATUL TELEFOANELOR

După anunţul Telekom România Communications, ministrul pentru Societatea Informaţională, Răzvan Cotovelea, s-a arătat ”un pic surprins” că executivul operatorului Telekom nu a informat ministerul în legătură cu publicarea anunţului de vânzare.

În luna iunie Telekom România Communications a informat MSI cu privire la faptul că Palatul Telefoanelor este clădire monument istoric şi că, după obţinerea aprobării vânzării de la Consiliul de Administraţie al societăţii, operatorul are obligaţia de a înştiinţa statul, prin Ministerul Culturii, asupra intenţiei de vânzare.

Conform Legii 442/2001 privind protejarea monumentelor istorice, monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune al statului, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, (...), sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.

În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termenul prevăzut, acesta se transferă autorităţilor publice locale,.

M S I precizează că, în prezent, în Palatul Telefoanelor sunt în funcţiune echipamente de comunicaţii a căror mutare este deosebit de costisitoare, iar din punct de vedere tehnic necesită măsuri speciale.

MSI deţine un pachet de acţiuni reprezentând 45,99% din capitalul social al Telekom România Communications, restul titlurilor revenind grupului elen OTE în acţionariatul căruia pachetul de control este deţinut de grupul german Deutsche Telekom.

Marea Depresiune declanșată odată cu crahul de pe Wall Street din 1929, a avut un impact puternic și asupra economiei României. Guvernul român a decis atunci să contracteze un împrumut de la trustul american Morgan, tranzacție care s-a soldat cu acordarea unui monopol pe o perioadă de 20 de ani Corporației Internaționale de Telefonie și Telegraf (International Telephone and Telegraph Corporation-ITT) din SUA. ITT a înființat mai târziu Societatea Anonimă Română de Telefoane (''Romanian Telephone Company, Ltd.''—SART), care și-a stabilit ca obiective modernizarea serviciilor de telefonie din România și construcția Palatului Telefoanelor.

Societatea Anonimă Română de Telefoane a obţinut autorizaţia de construcţie, pe proprietatea sa din Calea Victoriei nr. 35, iar la sfârşitul anului 1931 conducerea S.A.R.T. a încheiat contractul pentru relizarea fundaţiei cu Societatea Anonimă de Construcţii“Union”‘94.Scheletul metalic al Palatului a fost relizat la Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa.

Pe locul unde urma să fie construit sediul societății s-a aflat terasa Oteteleșanu, una dintre cele mai populare grădini din Capitală de la sfârșitul secolului al XIX-lea, frecventată de personalități ale culturii românești, precum Șt. O. Iosif, George Coșbuc sau Ion Minulescu.

Proiectul clădirii a fost încredințat unei echipe formate din trei arhitecți străini: Louis Weeks, Edmond van Saanen Algi și Walter Froy. 

Construcția a durat 20 de luni și a fost finalizată în 1933. Palatul Telefoanelor a fost una dintre primele clădiri din București construite pe schelet de oțel.

Era prima clădire modernă de pe Calea Victoriei, iar stilul Art Deco evidenția viziunea progresistă. În plus, telefonul, ale cărui elemente au fost folosite în stilizarea detaliilor (designul mânerelor de la uși, obiecte de interior) era, de asemenea, considerat un simbol al progresului și al încrederii în viitor.

Inaugurarea palatului care avea avea o înălţime de 52,5 metri,a avut loc în 1934, în prezența regelui Carol al II-lea. Până la construcţia Hotelului Intercontinental a fost cel mai înalt imobil din Bucureşti.

Clădirea a fost extinsă atât în înălțime, cât și pe orizontală în 1940 și 1946 și a rezistat cutremurelor din 1940, 1977, 1986 și 1990 și bombardamentului Forțelor Aliate din 1944.

În era comunistă, clădirea a intrat sub controlul guvernului, după ce Societatea de Telefoane a fost naționalizată și a trecut în structura Ministerului Poștelor și Telecomunicațiilor. După Revoluție, a fost înființată Regia Autonomă Rom-Post-Telecom, reorganizată în iulie 1991 în Romtelecom.

În anul 1995 a fost demarat un amplu proiect de consolidare a structurii şi refacere a faţadei originale. Lucrările au durat aproximativ 10 ani.. Întregul proiect, care a angajat în total 700 de persoane, a ajuns să fie unul din cele mai mari proiecte arhitecturale de reconstrucție din România. Costul estimativ al proiectului a fost de 1 milion de euro, iar lucrările s-au finalizat în anul 2005. În timpul lucrărilor, activităţile în interiorul clădirii au continuat.

PALATUL TELEFOANELOR a reprezentat vreme de peste opt decenii creierul şi inima telecomunicaţiilor din România . Din această clădire au fost manageriate toate activităţile legate de telefonizarea automată din România.

Aici s-a instalat prima centrală telefonică cu tehnologie de tip crossbar Pentaconta din România,prima centrală semiautomată internaţională din România, primele sisteme de curenţi purtători de mare capacitate, primul sistem de comunicaţii prin unde luminoase din România, primele comunicaţii prin satelit, primul centru de supraveghere şi diagnosticare pentru echipamentele centralelor Pentaconta, aici s-a făcut primul pas spre deschiderea internaţională care a urmat după anul 1990 prin reconsiderarea sistemului de semnalizare R2 MFC, schimbarea planului de numerotaţie de apel. Din 26 februarie 1993 România este cuplată oficial la Internet, domeniul “.ro” fiind recunoscut internaţional, iar EUNET este primul operator naţional de Internet din România.

 

În această clădire s-au concentrat cele mai importante noduri de telecomunicaţii naţionale şi internaţionale.

Din această clădire au fost coordonate activităţile de telecomunicaţii de importanţă vitală pentru ţară la inundaţiile cele mai mari din România din luna mai 1970 şi din timpul cutremurului din luna martie 1977.

În această clădire tehnicienii şi operatoarele au asigurat funcţionarea reţelei de telecomunicaţii la nivel naţional şi internaţional în decembrie 1989, în condiţii neîntâlnite până atunci. Astfel ei au desfăşurat simultan activităţi de apărare a obiectivului, de menţinere în funcţiune a sistemului de comunicaţii, desfiinţarea şi înfiinţarea unor circuite pe proprie răspundere, asigurarea legăturilor telefonice prntru corespondenţii de presă şi agenţiile de ştiri, acţiuni care au avut o importanţă deosebită pentru victoria Revoluţie Române.

În Revoluţia din Decembrie 1989, în faţa clădirii PALATULUI TELEFOANELOR au căzut victime nevinovate, trei tineri, unul ofiţer (lt.Gavadia Laurenţiu), un militar în termen (Constantinoiu Vasile) şi un coleg, tehnician la Serviciul Transmisiuni (Nuţu Adrian), iar alţi doi colegi au fost răniţi. Plăcile comemorative ce păstrează  vie memoria lor se află pe faţada Palatului Telefoanelor.

Noi cei care scriem această petiţie nu am avut niciodată afinităţi sau manifestări politice. Am pus mult suflet pentru instituţia aceasta, unii dintre noi o viaţă de om chiar, pentru că mulţi dintre noi aici am crescut, aici ne-am format ca oameni lucrând în ture sau program normal, aici ne-am întemeiat familii. Pentru această instituţie de multe ori am fost în stare să  ne dăm chiar şi viaţa,.

De-a lungul anilor noi am fost dintre cei care nu am zguduit sistemul prin greve, dar de fiecare dată am atras atenţia când măsurile ce urmau să fie luate aveau o slabă eficienţă pe termen scurt, fiind nocive pe termen lung.

Nu comentam nici când acţionarul majoritar, externaliza activităţi în loc să vină cu strategii eficiente, dar am tras din nou un semnalul de alarmă cu privire la aceste reduceri de cheltuieli.

Insă oricât am fi de răbdători noi românii, de această dată nu putem să stăm impasibili când, din dorinţa realizării unui profit rapid, actualul acţionar  majoritar Telekom România doreşte vânzarea chiar a simbolului acestei instituţii, simbol care apare în pozele vechiului şi noului Bucureşti, un simbol care are, după opinia noastră, aceeaşi valoare precum o operă a lui Brâncuşi. Statul Român, acţionar cu doar 46% din acţiuni, ar trebui să caute acum soluţii să răscumpere şi Palatul Telefoanelor!

Ne datoraţi măcar acest lucru nouă, celor ce v-am servit întotdeauna cu fidelitate, cu calitate, cu entuziasm, prin serviciile pe care vi le-am oferit vouă tuturor, cei care pâna la urmă reprezentaţi şi sunteţi: Poporul Român.

Cerem cu tărie Statului Român să salveze acest simbol, nu doar al nostru al celor care lucrăm, sau am lucrat în această instituţie, ci un simbol al românilor, o mândrie naţională, care este în pericol să fie pierdută. Oare avem chiar atât de multe astfel de clădiri în Patrimoniul Naţional? Din păcate este singura, iar în întreaga lume sunt doar trei!   

Nu dăm sugestii nimănui, însă această clădire poate fi sediul Ministerului pentru Societatea Informaţională, sau sediul unei companii, deoarece este o clădire unde uşor pot lucra cca.1000 de angajaţi. Ar fi un mare câştig al Ministerului pentru Societatea Informaţională, aşa cum este Palatul CFR pentru Ministerul Transporturilor.

Avem convingerea ca acest apel nu va rămâne un simplu mesaj, sperăm că el va fi tratat cu maximă seriozitate şi că în final va duce la păstrarea simbolului nostru aşa cum a fost el gândit şi construit, doar pentru deservirea telecomunicaţiilor din România.

Toate firmele, mari sau mici, giganţi corporatişti sau întreprinzători individuali, sunt în căutarea  acelui ceva care să îi facă uşor de recunoscut. Acel ceva se numeşte BRAND.

Printre clădirile reprezentative din ţara noastră, cum ar fi: Televiziunea Româna, Palatul Parlamentului, Casa Presei Libere, Ateneul Român…  se numără şi Palatul Telefoanelor.

Niciunul dintre jucătorii din telecomunicaţii nu are un asemenea BRAND. Dacă ar încerca să îl producă i-ar fi foarte greu. Ei bine, noi îl avem dar suntem pe punctual de a îl irosi pentru că acţionarul majoritar doreşte să scoată la licitaţie un simbol al sistemului de telecomunicaţii românesc şi al istoriei Bucureştiului.Vă rugăm să ne sprijiniţi în încercarea noastră de a-l salva şi ceea ce este al  românilor să rămână al românilor!

Nu lăsaţi să se piardă acest simbol, această clădire care a fost timp de mai multe decenii inima şi creierul telecomunicaţiilor din România, a fost şi este simbolul Bucureştiului interbelic, al modernismului şi al viziunii avangardiste şi face parte integrantă din istoria Bucureştiului!

       SALVATI SIMBOLURILE ROMANESTI!  SALVATI PALATUL TELEFOANELOR !