Legea securităţii cibernetice a României e NECONSTITUŢIONALĂ

UPDATE: LEGEA A FOST DECLARATĂ NECONSTITUŢIONALĂ prin DECIZIA CCR Nr.17 din 21 ianuarie 2015, Publicată în Monitorul Oficial nr.79 din 30.01.2015:

 http://www.ccr.ro/files/products/Decizie_17_2015.pdf

TEXT INIŢIAL: Petiţia, împreună cu semnăturile, va fi trimisă pe e-mailurile menţionate la destinatari. CONFIRMAŢI SEMNAREA PETIŢIEI DIN MESAJUL PRIMIT PE E-MAILUL CU CARE V-AŢI ÎNREGISTRAT!!!

CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI procetatean@presidency.ro 

CĂTRE PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

relatii.publice@scj.ro,

CĂTRE AVOCATUL POPORULUI avp@avp.ro

CĂTRE GRUPUL PARLAMENTAR AL PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT DIN CAMERA DEPUTAŢILOR psd@cdep.ro

CĂTRE PARTIDUL NAŢIONAL LIBERAL

Doamnei Preşedinte al Partidului Naţional Liberal, Alina-Ştefania Gorghiu,

indirectcupnl@yahoo.com

CĂTRE GRUPUL PARLAMENTAR AL PARTIDULUI NAŢIONAL LIBERAL DIN CAMERA DEPUTAŢILOR pnl@cdep.ro

CĂTRE GRUPUL PARLAMENTAR AL PARTIDULUI DEMOCRAT LIBERAL

pd-l@cdep.ro

CĂTRE  PARTIDUL CONSERVATOR

Domnului Preşedinte al Partidului Conservator, Daniel Constantin
daniel.constantin@partidulconservator.ro , daniel.constantin@cdep.ro ,
secretariat.general@partidulconservator.ro

CĂTRE GRUPUL PARLAMENTAR AL PARTIDULUI CONSERVATOR DIN CAMERA DEPUTAŢILOR gpc@cdep.ro

CĂTRE UNIUNEA NAŢIONALĂ PENTRU PROGRESUL ROMÂNIEI (U.N.P.R.)

Domnului Preşedinte al U.N.P.R., Gabriel Oprea
secretariat@unpr.eu

CĂTRE PARTIDUL MIŞCAREA POPULARĂ

Doamnei Preşedinte al Partidului Mişcarea Populară, Elena-Gabriela Udrea,

 secretariat@pmponline.ro

CĂTRE UNIUNEA DEMOCRATĂ A MAGHIARILOR DIN ROMÂNIA (U.D.M.R.)

Domnului Preşedinte al U.D.M.R., KELEMEN HUNOR

kelemenhunor@cdep.ro , kelemenhunor@rmdsz.ro, office@rmdsz.ro ,

CĂTRE GRUPUL PARLAMENTAR AL UNIUNII DEMOCRATE MAGHIARE DIN CAMERA DEPUTAŢILOR udmr@cdep.ro

   Ţinând seama de faptul că Legea securităţii cibernetice a fost adoptată, iar reprezentanţii unor autorităţi, instituţii şi servicii secrete VOR AVEA ACCES LA INFORMAŢII DE INTERNET ŞI TELEFONIE, FĂRĂ APROBAREA JUDECĂTORILOR, noi, semnatarii acestei petiţii, vă rugăm să solicitaţi Curţii Constituţionale a României (CCR) să constate că SUNT NECONSTITUŢIONALE prevederile Legii nr.580/2014 privind securitatea cibernetică a României (plx 263/2014), ce a fost adoptată la data de 19 decembrie 2014 de către Senatul României.

   Proiectul de lege a fost iniţiat de către Guvern în aprilie 2014, legea a trecut tacit de Camera Deputaţilor la 17 septembrie 2014, apoi a ajuns la Senat, iar vineri, 19 decembrie 2014, a fost adoptată în această cameră decizională, cu unanimitate de voturi: http://www.senat.ro/legis/PDF/2014/14L580FS.pdf 

   Liderul senatorilor PNL, Puiu Haşotti a declarat: „A FOST O DECIZIE POLITICĂ pe care au respectat-o toate partidele“.

 Sub pretextul că acţionează în scopul protejării, contracarării agresiunilor şi asigurării răspunsului oportun asupra ameninţărilor aupra infrastructurilor cibernetice destinate apărării naţionale (art.5 lit.b) din lege), VOR FI SĂVÂRŞITE ABUZURI GRAVE de către Serviciul Naţional de Securitate Cibernetică (SNSC), care reuneşte autorităţile şi instituţiile cărora le sunt stabilite responsabilităţi şi capacităţi în domeniu şi care acţionează prin Consiliul Operativ de Securitate Cibernetică (COSC), format din reprezentanţii autorităţilor şi instituţiilor respective (Serviciul Român de Informaţii, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Serviciul de Protecţie şi Pază, CERT-RO şi ANCOM), condus de către consilierul prezidenţial pentru apărare şi securitate naţională şi de consilierul Primului Ministru pe probleme de securitate naţională (art.7 şi 8 din lege).

EXISTĂ RISCUL CA ABUZURILE SĂ FIE ACCENTUATE prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al COSC, ce urmează să fie aprobat prin hotărâre a CSAT (art.8 alin.4 din lege), prin metodologia prevăzută la art.15 alin.(2) şi prin normele metodologice prevăzute la art.17 alin.(1) lit.b).

 Deşi legea se referă la date cu un caracter predominant tehnic, acestea includ informaţii cu privire la persoană şi viaţa sa privată.

 Pentru a constata neconstituţionalitatea Legii nr.580/2014 privind securitatea cibernetică a României, este necesar să fie avute în vedere considerentele cuprinse în Decizia nr.440 din 8 iulie 2014, în baza cărora CCR a constatat că dispozițiile Legii nr.82/2012 privind reținerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de rețele publice de comunicații electronice și de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice sunt neconstituționale. Relevante sunt următoarele paragrafe din Decizia CCR nr.440 din 8 iulie 2014:

"23. (...) Directiva 2006/24/CE a fost declarată nevalidă prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 8 aprilie 2014, pronunțată în cauzele conexate C-293/12 — Digital Rights Ireland Ltd împotriva Minister for Communications, Marine and Natural Resources și alții — și C-594/12 — Kärntner Landesregierung și alții. Prin hotărârea menționată instanța europeană a constatat că directiva analizată încalcă dispozițiile art.7, art.8 și art.52 alin.(1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

29. În privința proporționalității ingerinței, s-a reținut în hotărârea anterior menționată că obiectivul de interes general al Directivei 2006/24/CE, chiar dacă este fundamental, nu poate justifica necesitatea unor măsuri precum cele prevăzute prin aceeași directivă, în scopul combaterii infracțiunilor indicate de aceasta (paragraful 51).

30. S-a mai reținut că protecția datelor cu caracter personal, care rezultă din obligația explicită prevăzută la art.8 alin.(1) din Cartă, prezintă o importanță deosebită pentru dreptul la respectarea vieții private, consacrat la art.7 din aceeași Cartă (paragraful 51), motiv pentru care directiva în cauză ar trebui să cuprindă norme clare și precise cu privire la conținutul și aplicarea măsurii reținerii datelor și să prevadă o serie de limitări, așa încât persoanele ale căror date au fost păstrate să beneficieze de garanții suficiente care să asigure o protecție eficientă împotriva abuzurilor și a oricărui acces sau utilizări ilicite (paragraful 54).

31. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a mai reținut, prin Hotărârea din 8 aprilie 2014, că Directiva 2006/24/CE privește ansamblul persoanelor care utilizează servicii de comunicații electronice, fără însă ca persoanele ale căror date sunt stocate să se regăsească, fie și în mod indirect, într-o situație susceptibilă să declanșeze începerea urmăririi penale, prevederile directivei aplicându-se chiar și acelora în privința cărora nu există indicii că ar putea avea vreo legătură, chiar indirectă sau îndepărtată, cu săvârșirea unor infracțiuni grave. S-a subliniat faptul că directiva analizată nu prevede nicio excepție în privința persoanelor ale căror comunicații sunt supuse, conform dreptului național, secretului profesional (paragraful 58).

33. În plus, s-a constatat că directiva nu prevede în mod expres că accesul autorităților naționale competente la datele stocate și utilizarea ulterioară a acestora trebuie să se facă în mod strict în scopul prevenirii și al descoperirii unor infracțiuni precis delimitate sau al desfășurării urmăririi penale în cazul lor, ci prevede doar că fiecare stat membru definește procedurile care trebuie să fie urmate și condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru obținerea accesului la datele păstrate, în conformitate cu cerințele de necesitate și proporționalitate (paragraful 61).

34. Prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut că Directiva 2006/24/CE nu prevede criterii obiective care să limiteze la strictul necesar numărul de persoane care au acces și pot utiliza ulterior datele păstrate, că accesul autorităților naționale la datele stocate nu este condiționat de controlul prealabil efectuat de către o instanță sau de o entitate administrativă independentă, care să limiteze acest acces și utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru realizarea obiectivului urmărit și că nu este prevăzută obligația statelor membre de a stabili astfel de limitări (paragraful 62).

38. Pentru motivele arătate, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că legiuitorul Uniunii a încălcat, prin dispozițiile Directivei 2006/24/CE, principiul proporționalității, această directivă contravenind prevederilor art.7, art.8 și art.52 alin.(1) din Cartă (paragraful 69).

44. S-a reținut, totodată, că reglementarea unei obligații pozitive care privește limitarea în mod necontenit a exercițiului dreptului la viață intimă și la secretul corespondenței face să dispară însăși esența dreptului, prin îndepărtarea garanțiilor privind exercitarea acestuia. Persoanele fizice și juridice care sunt utilizatori în masă ai serviciilor de comunicații electronice destinate publicului sau de rețele publice de comunicații sunt supuse în permanență acestei ingerințe în exercițiul drepturilor lor intime la corespondență  și liberă exprimare, fără a exista posibilitatea unor manifestări libere, necenzurate, decât sub forma comunicării directe, fiind excluse mijloacele de comunicare principale folosite în prezent.

45. Tot prin Decizia nr.1.258 din 8 octombrie 2009 Curtea a statuat că într-o logică firească a analizei se impune și examinarea în cauză a respectării principiului proporționalității, o altă cerință imperativă necesar a fi îndeplinită în cazurile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, prevăzută expres de art.53 alin.(2) din Constituție. Acest principiu impune ca măsura de restrângere să fie în acord cu situația care a determinat aplicarea ei și, de asemenea, să înceteze odată cu dispariția cauzei determinante. (...)

48. Astfel, Curtea Constituțională nu a negat scopul în sine avut în vedere de legiuitor la adoptarea Legii nr.298/2008, în sensul că este imperios necesară asigurarea unor mijloace legale adecvate și eficiente, compatibile cu procesul continuu de modernizare și tehnologizare a mijloacelor de comunicare, astfel încât fenomenul infracțional să poată fi controlat și contracarat. S-a arătat că to