" The 1971 manifesto expanded my civil rights perspective into a radical critique of heterosexism, male privilege and gender roles.
The Gay Liberation Front Manifesto was a revolution in consciousness when it was published in London in 1971, and it remains revolutionary today. It offers a radical critique of sexism and what we now call homophobia; as well as a pioneering agenda for social and personal transformation.
Amazingly, it was not written by high-powered intellectuals but by a collective of grassroots activists, driven by idealism and passion for the betterment of queer humanity. They included anarchists, hippies, leftwingers, feminists, liberals and counter-culturalists. The final text was a compromise between these different factions – and it shows. Some of it reeks of writing by committee. In places, the language is dated and inelegant. Some ideas are expressed too simplistically. Often you have to read between the lines to comprehend the full implications of what is being said. But despite these shortcomings, the central theses stand the test of time. They remain fresh, innovative, challenging and inspiring; stratospheres above the frequent mediocrity of today's lesbian, gay, bisexual and transgender politics.

I did not write the manifesto, but I was a GLF activist and involved in the discussions – and rows – about it. Inspired by the ideas of the black civil rights movement in the US, I had already conceptualised LGBT people as an oppressed minority, similar to black people, and believed that we had a comparable claim for equal treatment.

But the manifesto went much further. It was an eye-opener: expanding my civil rights perspective into a more radical critique of heterosexism, male privilege and the tyranny of traditional gender roles. It woke me up to the fact that queer liberation involved both social and personal change; that we could, within the bounds of existing society, begin to create an alternative culture that would liberate everyone, regardless of gender, sexuality or gender identity.

The manifesto aligned GLF with other liberation movements, such as the movements for women's, black, Irish and working-class freedom. Although critical of the misogyny and homophobia of the "straight left", it positioned the LGBT struggle as part of the broader anti-capitalist, anti-imperialist movement, striving for the emancipation of all humankind.

Most importantly, it argued that LGBT people needed to embrace and ally with feminism: "As we cannot carry out this revolutionary change alone … we will work to form a strategic alliance with the women's liberation movement … In order to build this alliance, the brothers in gay liberation will have to be prepared to sacrifice that degree of male chauvinism and male privilege that they still all possess."

The manifesto articulates a radical agenda for a non-violent revolution in cultural values and social institutions. It critiques homophobia, sexism, marriage, the nuclear family, monogamy, the cults of youth and beauty, patriarchy, the gay ghetto and rigid male and female gender roles.

As well as opposing the way things are, it outlines an alternative vision, including living communally, gender-subversive radical drag and non-possessive multi-partner open relationships. The message was: innovate, don't assimilate.

The manifesto's idealistic vision involved creating a new sexual democracy. Erotic shame and guilt would be banished. There would be sexual freedom and human rights for everyone – queer, bisexual and straight. In echoes of Franz Fanon and Malcolm X, it stated that the precondition for this social revolution is transforming our own consciousness and lives: "The starting point of our liberation must be to rid ourselves of the oppression which lies in the head of every one of us … we must root out the idea that homosexuality is bad, sick or immoral, and develop a gay pride."

Revolutionary, not reformist, the manifesto went beyond overturning homophobia and transphobia. Its aim was to end "male chauvinism" and the "gender system". Straight male hegemony was seen as the common oppressor of both women and queers. Subverting the supremacy of heterosexual masculinity was the key to genuine liberation.

The manifesto argues that much LGBT oppression results from the way we queers deviate from the socially prescribed, orthodox gender roles of masculine and feminine: "By our very existence as gay people, we challenge these roles." In most societies throughout most of history, men have been expected to be masculine and desire women; women are supposed to be feminine and desire men. LGBT people subvert the gender system. This is why we're pers ecuted. Our gender non-conformity threatens the gender system that helps sustain the hegemony of male heterosexuality and misogyny.

Queer men don't need to sexually subjugate women. Queer women don't need men to fulfil their erotic and emotional needs. This failure to meet traditional gender expectations is profoundly threatening to straight male supremacism: "The long-term goal of gay liberation, which inevitably brings us into conflict with the institutionalised sexism of this society, is to rid society of the gender-role system which is at the root of our oppression."

The manifesto positively celebrates gay deviance. It argues that the right to be different is a fundamental human right. The espousal of "radical drag" and "gender-bender" politics is a call to opt out of male privilege – an attempt to subvert the oppressiveness of heterosexual masculinity because we understood that it sustained both the subordination of women and same-sex love.The manifesto posited that LGBT people were often in the forefront of this important struggle: "Gay shows the way. In some ways we are already more advanced than straight people. We are already outside the family and we have already, in part at least, rejected the 'masculine' or 'feminine' roles."

Its core, ground-breaking message still rings true: that queer emancipation involves changing ourselves and then changing society. What's required is a revolution in culture, to overturn centuries of male heterosexual domination and the limitations of traditional gender roles. Then, and only then, will queers and women be truly free. Bravo!"


Peter Tatchell
The Guardian, Tuesday 6 August 2013 17.47 BST

#2475: Dana Captilin - How the Gay Liberation Front helped to shape me

Traducere:

" Cum m-a ajutat Frontul de Eliberare Gay (GLF) să ma formez

Manifestul din 1971 a extins perspectiva mea asupra drepturilor civile într-o critică radicală a heterosexismului, a privilegiului de sex masculin și a rolurilor de sex (gender).

Manifestul Gay Liberation Front (GLF) a fost o revoluție în conștiință atunci când a fost publicat la Londra în 1971, și rămâne revoluționar si azi. Acesta oferă o critică radicală a sexismului și a ceea ce numim acum homofobie, precum și un program de pionierat pentru transformare socială și personală.

Uimitor, nu a fost scris de intelectuali de mare putere, ci de un colectiv de activisti la nivel local, condusi de idealism și pasiunea pentru binele omenirii homosexuale (ciudate/stranii).  Acesta a inclus anarhiști, hippioti, leftwingers, feministe, liberali și contra-culturalisti. Textul final a fost un compromis între aceste grupuri diferite - si asta se observa. Unele dintre ele duhnesc a fi scrise de către comisie. Pe alocuri, limbajul este decazut și lipsit de  eleganta. Unele idei sunt exprimate prea simplist. De multe ori trebuie să citești printre rânduri să se înțeleagă implicațiile a ceea ce se spune. Dar, în ciuda acestor neajunsuri, tezele centrale rezista testului timpului. Ele rămân proaspete, inovative, provocatoare și de inspirație, atmosfera degajand mediocritatea frecventa a politicilor  lesbienelor, gayilor, bisexualilor și transsexualilor din ziua de azi.

Nu am scris eu manifestul, dar am fost activist GLF și implicat în discuții - și rânduri scrise - despre acesta. Inspirat de ideile mișcării pentru drepturile civile ale negrilor in SUA, am conceptualizat deja persoanele LGBT ca o minoritate oprimată, similara oamenilor negri, și am crezut că astfel aveam o cerere comparabila în favoarea egalității de tratament.

 

Dar manifestul a mers mult mai departe. Acesta a fost un ochi-deschis: extindea perspectiva mea asupra drepturilor civile într-o critică mai radicală a heterosexismului, a privilegiului de sex masculin și a tiraniei rolurilor tradiționale de gen. M-a trezit la faptul că eliberarea homosexualilor (ciudată) a implicat schimbări atât sociale și personale, care ar putea, în limitele societății existente, începe să creeze o cultură alternativă, care ar elibera toată lumea, indiferent de sex, orientare sexuală sau identitate de gen.

Manifestul GLF s-a aliniat cu alte mișcări de eliberare, cum ar fi mișcările pentru femei, miscarile pentru negri, miscarile de eliberare ale irlandezilor și miscarile muncitorești. Deși critica misoginismul și homofobia ca "drept la stânga", a poziționat lupta LGBT ca parte a mișcarii mai largi a anti-capitalismului si a miscarii anti-imperialismului, militand pentru emanciparea tuturor oamenilor.

 

Cel mai important, (manifestul) a afirmat că persoanele LGBT au nevoie sa imbratiseze si sa se ​​alieze cu feminismul: "Așa cum nu se poate efectua această schimbare revoluționară singura ... vom lucra pentru a forma o alianta strategica cu mișcarea de eliberare a femeilor ... În scopul de a construi această alianță, fratii întru eliberarea gay vor trebui să fie pregătiți să-și sacrifice acel rang de șovinism masculin și privilegiu de sex masculin pe care il mai posedă încă peste tot. "

Manifestul oglindeste o agendă radicală pentru o revoluție non-violentă în valorile culturale și in instituțiile sociale. Aceasta critica homofobia, sexismul, căsătoria, familia nucleară, monogamia, cultul pentru tinerete si frumusete, patriarhatul, ghetoul gay și rolurile de sex masculin si de sex feminin.

 

La fel cum se opune modului în care exista lucrurile, se conturează o viziune alternativă, inclusiv asupra traiului in comunitate prin alunecarea radicala catre subminarea de gen (gender) și deschiderea catre relațiile non-posesive cu mai mulți parteneri. Mesajul a fost: inoveaza, nu asimila.

 

Viziunea idealistă a manifestului a implicat crearea unei noi democrații sexuale. Rușinea erotica și vina/culpabilizarea ar fi alungate. Asa, ar fi libertate sexuală și drepturile omului pentru toată lumea – homosexuali (queer), bisexuali și normali (straight). Ca un ecou la Franz Fanon și Malcolm X, manifestul a declarat că principala condiție pentru această revoluție socială este transformarea propriei noastre conștiințe și vieți: "Punctul de plecare al eliberării noastre trebuie să fie eliberarea de opresiunea care se află în mintea fiecaruia dintre noi ... noi trebuie să eliminăm ideea că homosexualitatea este ceva rău, boala sau ceva imoral, și de a dezvolta o mândrie gay. "

Revoluționar, nu reformist, manifestul a mers dincolo de răsturnarea homofobiei și transfobiei. Scopul acestuia a fost de a pune capăt "șovinismului masculin" și "sistemului de gen" (gender system). Hegemonia sexului masculin drept/normal a fost văzută ca opresoare comuna atat de femei, cat și de homosexuali. Subminarea supremației masculinitatii heterosexuale a fost cheia pentru eliberarea reală.

 

Manifestul susține că o mare parte din oprimarea LGBT rezulta din modul în care suspectam devianta de la datul social, de la rolurile ortodoxe de gen, masculin și feminin: "Prin însăși existența noastră ca oameni gay, ne contesta aceste roluri." În cele mai multe societăți de-a lungul istoriei, era de așteptat ca barbatii să fie masculini și sa-si doreasca femei; femeile ar trebui să fie feminine și sa-si doreasca barbati. Persoanele LGBT rastoarna sistemul de gen. Acesta este motivul pentru care suntem pe rsecutati. Genul nostru nonconformist amenință sistemul de gen care ajută la susținerea hegemoniei heterosexualitatii masculine și a misoginismului.

Bărbații homosexuali nu simt nevoia să subjuge sexual femeile. Femeile homosexuale nu au nevoie de barbati pentru a-si îndeplini nevoile lor erotice și emoționale. Aceasta greseala de a satisface asteptarile in mod traditional este un profund pericol pentru supremația masculina normala: "Obiectivul pe termen lung de eliberare gay, care ne aduce în mod inevitabil în conflict cu sexismul instituționalizat al acestei societăți, este de a scăpa societatea de sistemul de gen-rol, care este la rădăcina opresiunii noastre. "

 

Manifestul sărbătorește pozitiv devianța gay. Acesta susține că dreptul de a fi diferit este un drept fundamental al omului. Subscrierea la "inclinarea radicala" și la politica “gender-bender" este un apel de a renunța la privilegiul masculinitatii - o încercare de a submina coplesitoarea masculinitate heterosexuala pentru că am înțeles că aceasta sustine atat subordonarea femeilor, cat și dragostea de același sex. Manifestul postuleaza că persoanele LGBT au fost de multe ori în fruntea acestei lupte importante:. " Gay-ii arata drumul. In anumite privinte, suntem deja mult mai avansati decât oamenii normali. Suntem deja în afara familiei și deja, cel puțin în parte, am respins rolurile "masculin" sau "feminin". "

In esenta, mesajul cutremurator încă lanseaza chemari, spunand că emanciparea homosexuala implică schimbarea mai intai in noi insine și apoi schimbarea societății. Ceea ce este necesar este o revoluție în cultură, pentru a răsturna secole de dominație masculina și heterosexuala și limitările de rolurile tradiționale de gen. Apoi, și numai atunci, vor fi homosexualii și femeile cu adevărat liberi. Bravo! "

 

Peter Tatchell
The Guardian, Vineri 6 August 2013

Daca cineva face o traducere mai buna, va rog...