România spune „NU!” islamizării

Contactați autorul petiției

Conținutul plângerii penale expediat, la data de 2 oct. 2015, câtre PÎCCJ

2015-09-28 16:07:13

pentru conformitate

 

Motto:
„A patriot must always be ready to defend his country against his government.”
(Paul Edward Abbey)


Către,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Domnule Procuror general,

Subsemnatul [...] , născut la data de [...], în localitatea [...], județul Suceava, domiciliat în comuna [...], nr. [...], județul Suceava, cod poștal [...], CNP [...], de profesie cadru militar (r), de ocupație șomer, posesor al C.I. seria [..], nr. [...], eliberată la data de [...] de SPCLEP [...], act ce atestă CALITATEA de CETĂȚEAN ROMÂN în deplinătatea capacității de exercițiu a drepturilor sale constituționale,
în baza art. 289 și art. 56, alin. (6) raportat la art. 40 alin. (1) din Codul de procedură penală formulez

PLÂNGERE PENALĂ
împotriva numiților:

1. IOHANNIS KLAUS-WERNER – fiul lui Gustav-Heinz și Susanne, născut la data de 13 iunie 1959 în localitatea Sibiu, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Președinte al României și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu adresa de citare - Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului, nr. 1-3. Sector 6, București, Cod poștal 060116;

2. PONTA VICTOR-VIOREL – fiul lui Ninel și Cornelia, născut la data de 20 septembrie 1972 în localitatea București, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de prim-ministru al României și vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare - Palatul Victoria, Piaţa Victoriei, nr. 1, Sector 1, Bucureşti, cod poștal 011791;

3. DUȘA MIRCEA, născut la data de 1 aprilie 1955 în localitatea Toplița, județul Harghita, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Ministru al Apărării Naționale și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Strada Izvor, nr. 110 (provizoriu), sector 5, București, cod poştal 050561;

4. General (r) OPREA GABRIEL, născut la data de 1 ianuarie 1961 în localitatea Fundulea, județul Călărași, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Viceprim-ministru pentru securitate națională, Ministru al Afacerilor Interne și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Piaţa Revoluţiei, nr.1 A, sector 1, Bucureşti, cod 010086;

5. AURESCU BOGDAN-LUCIAN, născut la data de 9 septembrie 1973 în București, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Ministru al Afacerilor Externe și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Aleea Alexandru nr. 31, Sector 1, Bucureşti, cod 011822 (intrare public), respectiv Aleea Modrogan, nr. 14, sector 1, cod 011826, Bucureşti (intrare personal);

6. CAZANCIUC ROBERT-MARIUS, născut la data de 26 noiembrie 1971 în localitatea Ploiești, județul Prahova, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Ministru al Justiției și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti, cod 050741;

7. TUDOSE MIHAI, născut la data de 6 martie 1967 în localitatea Brăila, județul Brăila, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Ministru al Economiei, Comerțului și Turismului și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Calea Victoriei, nr. 152, sector 1, Bucureşti, cod 010096;

8. TEODOROVICI EUGEN-ORLANDO, născut la data de 12 august 1971 în București, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Ministru al Finanțelor publice și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Strada Apolodor, nr. 17, sector 5, cod 050741, Bucureşti ;

9. HELLVIG EDUARD, născut la data de 27 octombrie 1974 în localitatea Zalău, județul Sălaj, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Director al Serviciului Român de Informaţii și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Bulevardul Libertăţii, nr. 14, sector 5, Bucureşti, cod 050706;

10. UNGUREANU MIHAI-RĂZVAN, născut la data de 22 septembrie 1968 în localitatea Iași, județul Iași, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Director al Serviciului de Informaţii Externe și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Șoseaua București-Ploiești, nr. 280-282, sector 1, București, cod 013686;

11. General-locotenent CIUCĂ NICOLAE-IONEL, născut la data de 7 februarie 1967, în localitatea Plenița, județul Dolj, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Șef al Statului Major General și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare Strada Izvor, nr.110 (provizoriu), sector 5, București, cod poştal 050561;

12. General OPRIȘOR ION, născut la data de 10 martie 1955 în localitatea Recea, județul Argeș, cu domiciliu necunoscut, având funcțiile de Consilier prezidenţial pentru securitate naţională și membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare - Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului, nr. 1-3. Sector 6, București, Cod poștal 060116;

13. General de brigadă ȘOMORDOLEA MIHAI, cu domiciliu necunoscut, având funcția de Secretar al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu adresa de citare - Palatul Cotroceni, Bulevardul Geniului, nr. 1-3. Sector 6, București, Cod poștal 060116

sub aspectul comiterii infracțiunii de „ÎNALTĂ TRĂDARE”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 398 Cod penal,

respectiv împotriva numiților:

14. BOȘTINARU VICTOR, născut la data de 17 mai 1952 în localitatea Valea Mare, județul Dâmbovița, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Social Democrat, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

15. BUDA DANIEL, născut la data de 11 ianuarie 1970 în localitatea Românași, județul Sălaj, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Național Liberal, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

16. CRISTEA ANDI, născut la data de 5 ianuarie 1982 în localitatea Buzău, județul Buzău, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Social Democrat, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

17. DIACONU MIRCEA, născut la data de 24 decembrie 1949 în localitatea Vlădești, județul Argeș, având funcția de eurodeputat independent, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

18. DRĂGHICI DAMIAN, născut la data de 31 martie 1970 în localitatea București, având funcția de eurodeputat din partea Uniunii Naționale pentru Progresul României, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

19. MACOVEI MONICA, născută la data de 4 februarie 1959 în localitatea Bucureşti, având funcția de eurodeputat independent, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

20. MĂNESCU RAMONA-NICOLE, născută la data de 6 decembrie 1972 în localitatea Constanţa, județul Constanța, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Național Liberal, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

21. MUREȘAN SIEGFRIED, născut la data de 20 septembrie 1981 în localitatea Hunedoara, județul Hunedoara, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Mișcarea Populară, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

22. NICOLAI NORICA, născută la data de 27 ianuarie 1958 în localitatea Sinaia, județul Prahova, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Național Liberal, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

23. PAVEL EMILIAN, născut la data de 25 octombrie 1983 în localitatea Salonta, județul Bihor, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Social Democrat, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

24. PREDA DAN-CEZAR, născut la data de 26 octombrie 1966 în București, având funcția de eurodeputat independent, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

25. STOLOJAN THEODOR, născut la data de 24 octombrie 1943 în localitatea Târgoviște, județul Dâmbovița, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Național Liberal, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

26. TĂNĂSESCU CLAUDIU-CIPRIAN, născut la data de 19 iulie 1965 în București, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Național Liberal, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

27. VĂLEAN ADINA-IOANA, născut la data de 16 februarie 1968 în localitatea Țintea, județul Prahova, având funcția de eurodeputat din partea Partidului Național Liberal, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

28. WEBER RENATE, născut la data de 3 august 1955 în localitatea Botoșani, județul Botoșani, având funcția de eurodeputat independent, cu domiciliul necunoscut, cu adresa de citare Parlement européen, Bât. Altiero Spinelli 10G205, 60 rue Wiertz / Wiertzstraat 60, B-1047 Bruxelles / Brussel, Belgium;

sub aspectul comiterii infracțiunii de „TRĂDARE”, faptă prevăzută și pedepsită de art. 394 Cod penal.

Motivele plângerii


În fapt,

Motivul prezentei plângeri constă în încălcarea de către sus-numiții a prevederilor art. 3, alin (4) din Constituția României, articol ce prevede fără echivoc: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.”.

De asemenea, tot ca argument juridic de căpătâi, invoc prevederile art. 4 din Legea 122/ 2006 privind azilul în România, normativ care cuprinde următoarele prevederi restrictive referitoare la accesul la procedura de azil pe teritoriul României:

„Autorităţile competente asigură accesul la procedura de azil oricărui cetăţean străin sau apatrid, aflat pe teritoriul României ori la frontieră, din momentul manifestării de voinţă, exprimată în scris sau oral, din care să rezulte că acesta solicită protecţia statului român, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de prezenta lege.”

Activitatea presupus infracțională a persoanelor îndeplinind funcțiile și demnitățile sus-menționate se referă la ansamblul acțiunilor acestora, efectuate începând cu luna iunie a anului 2015 și până la data prezentei plângeri. Aceste acțiuni nesăbuite ale sus-numiților au avut drept consecință imediată impunerea DICTATULUI Comisiei Europene și a Parlamentului European din luna septembrie 2015, acțiune samavolnică prin care România – STAT SUVERAN și INDPENDENT - este nevoită să accepte redislocarea pe teritoriul său a unor cote obligatorii din numărul total al refugiaților ce au pătruns pe teritoriul Uniunii Europene în anul 2015 și în perspectivă viitoare, într-un orizont de timp nedeterminat.
Prin acest dictat ce sfidează cele mai elementare norme de drept internațional, România ajunge în situația de a-și pierde suveranitatea națională, să-și submineze economia, independența deciziei politice, să-și pună în pericol capacitatea de apărare a țării, să devină o colonie penitenciară aservită unei puteri străine (Germania - în particular și Franța, Austria, Luxemburg, împreună cu Statele Unite ale Americii - în general) și să creeze premisele favorabile organizațiilor teroriste din Orientul Apropiat de a desfășura acțiuni ostile împotriva securității naționale.
Am citat aproape în integralitate conținutul definitoriu al infracțiunii de „Trădare” prevăzută la art. 394 Cod penal, faptă de care se fac vinovați cei 15 europarlamentari români ce au desfășurat acțiuni în flagrantă contradicție cu interesul național al statului român, prevederi ce fac trimitere către forma agravantă a infracțiunii de „Înaltă Trădare” de care se fac vinovați înalții demnitari români ce sunt membri în drept ai Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Acest anacronism dureros al evenimentelor a fost sintetizat, într-o frază memorabilă, de un alt europarlamentar român (Traian Ungureanu):
„Germania a decis să primească refugiați pe teritoriul României. E absurd”.

Fără a avea rezonanță strict juridică, această frază, prin concizia de tip truism, evidențiază fără doar și poate faptul că suveranitatea României a devenit un atribut utopic.
România, țară independentă și suverană, este guvernată prin DIKTATUL de la Berlin din data de 9 septembrie 2015, respectiv prin ȘANTAJUL de la Bruxelles din 12 septembrie 2015, șantaj prin care România este amenințată cu reducerea alocărilor de fonduri europene în situația refuzului de a primi pe teritoriul său populații străine.
România a devenit un stat vasal, un condominiu al Germaniei, Franței, Luxemburgului, Austriei sau Statelor Unite, un areal geografic în care sunt deversate consecințele directe ale politicii iresponsabile practicate de cancelarul german și aprobată de înalți demnitari europeni.
România nu mai este un stat suveran, ci devine un imens azil având rol de regulator-atenuator al consecințelor iresponsabilității și inconștienței acțiunilor Germaniei & Asociații.

Epuizând astfel prologul considerentelor personale și emoționale față de evenimentele curente, trebuie detaliate cât se poate de succint principalele aspecte faptice și juridice ce susțin prezenta plângere.

Astfel cum este bineștiut, România a îngenuncheat și a capitulat fără pic de demnitate în fața DIKTATULUI și al ȘANTAJULUI cancelarului german – Angela Merkel și al său partener de trăsnăi nesăbuite – președintele Franței Francois Hollande.
Acești doi scelerați iresponsabili au reușit să arunce Europa în haosul dezintegrării, distrugând „de facto” spațiul liberei circulații – Schengen, punând sub semnul întrebării viitorul construcției europene comunitare și chiar punând sub spectrul dispariției forma de existență statală a țărilor membre UE.
România, ca stat NEMEMBRU SCHENGEN, ar fi avut o serie de argumente juridice ferme care să-i permită să nu fie atrasă în această spirală a nebuniei european-instituțională.
Astfel, principalele argumente ale României ar fi fost:
- Prevederile Convenției de la Geneva din anul 1951 privind statutul refugiaților, respectiv Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, convenție la care România a aderat prin Legea 46/1991;
- Prevederea art. 4, alin (3) din Constituție care stipulează clar că pe teritoriul României sunt interzise strămutarea și colonizarea populațiilor străine
- Prevederile Legii 122/2006 privind azilul în România, lege care, la art. 4, prevede că România poate acorda o formă de asistență (inclusiv azil) persoanelor emigrante CE SE AFLĂ PE TERITORIUL ROMÂNIEI sau LA FRONTIERELE EI.
Această Lege a fost armonizată cu prevederile europene, prin amendarea Legii; ultimele normative ce modifică Legea azilului în România fiind OG 1/2014, OG 22/2014 și Legea nr. 137/2014. Din anul 2008 până în prezent, această lege a fost modificată de un număr considerabil de Ordonanțe de Guvern (2), Ordonanțe de Urgență ale Guvernului (3) și Legi (5), toate aceste normative asigurând transpunerea în legislația românească a prevederilor comunitare referitoare la azil, astfel cum au fost ele reglementate prin:
- „Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe” (Regulamentul Dublin II);
- „Regulamentul CE nr. 604 din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare)”.

Alături de Regulamentul Dublin, mai pot fi menționate următoarele normative europene:
- Directiva privind procedurile de azil,
- Directiva privind standardele minime,
- Directiva privind condițiile de primire
- Regulamentul EURODAC privind prelevarea amprentelor digitale
Aceste regulamente stabilesc clar procedura acordării azilului în prima țară din Uniunea Europeană în care refugiatul a pătruns, în care a formulat cererea de protecție sau în care a fost amprentat și luat în evidență.

Cum s-a reușit ca România astăzi să fie obligată, fără consultarea cetățenilor ei, să fie nevoită să suporte consecințele acțiunilor iresponsabile ale cancelarului german?
Punctul „ground zero” al acestei demențe instituționale și juridice europene se regăsește în comunicatul Oficiului German pentru Refugiați și Migrație din data de 25 aug 2015:

„Într-un mesaj pe Twitter postat pe 25 august, Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF - Bundesamt für Migration und Flüchtlinge), care ține de Ministerul german de Interne, a confirmat că Acordul de la Dublin nu se va mai aplica sirienilor.”

Acest anunț iresponsabil al factorilor decizionali germani a constituit impulsul inițiatic al acestei avalanșe a fenomenului migrator. De asemenea, anunțul unilateral formulat de Germania, privind suspendarea prevederilor Regulamentului Dublin, a avut drept consecință imediată caducitatea „de facto” a acestor normative europene, respectiv anularea tuturor elementelor juridice și faptice care definesc spațiul Schengen al liberei circulații.
Hotărârea Germaniei a fost adoptată în mod unilateral, fără consultarea celorlalți 27 de parteneri europeni.
După escaladarea fenomenului migrației în masă, aceeași Germania, cu sprijinul complice ale unor înalți factori decizionali europeni, impune ca hotărârea sa UNILATERALĂ să producă consecințe juridice asupra tuturor celorlalte state membre ale UE.

Față de aceste elemente faptice, orice om de bună-credință și-ar pune câteva întrebări de o elementară logică:
1. Hotărârea UNILATERALĂ a Germaniei de a SUSPENDA Acordul de la Dublin, hotărâre luată fără consultarea celorlalte 27 de state ale UE, poate produce consecințe juridice asupra celorlalte 27 de state?

2. Acțiunea Germaniei, care a produs caducitatea „de facto” a Acordului de la Dublin, poate fi invocată de Germania în încercarea de diktat asupra celorlalte 27 de țări comunitare? Germania poate invoca, în sprijinul solicitărilor sale anacronice, însele faptele sale iresponsabile?

3. România și-a armonizat legislația specifică migrației prin armonizarea ei la legislația europeană. Consecințele acțiunii unilaterale ale Germaniei pot să aibă valoare jurisprudențială asupra legislației românești, fără ca aceste modificări să fie discutate la nivel european, să fie integrate într-un tratat, sau acord, sau prevedere anexă la un tratat care, ulterior, să fie ratificat de Parlamentul României?

Ei bine, această situație umilitoare, care consfințește dispariția atributului suveranității de stat a României, a fost posibilă printr-o parșivă schimbare a regulilor jocului în timpul jocului, precum și prin atitudinea de o criminală și iresponsabilă non-acțiune a factorilor guvernamentali români.

Continuând detalierea cronologică a factorilor ce au condus la escaladarea acestei spirale nebunești a deciziilor nesăbuite, trebuie de precizat: în luna iunie se negociază, pe șestache, redistribuirea a 40.000 de refugiați aflați în tabere de refugiați de pe teritoriul UE și 20.000 de persoane strămutate, aflate în tabere din afara UE. României, conform algoritmului de calcul, îi revine un număr de 1785 de refugiați.
Această cifră, stabilită la Consiliul European din data de 25-26 iunie 2015 și adoptată de Guvernul României prin Memorandumul cu privire la punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului European, ar fi stat mult și bine ascunsă de ochii opiniei publice dacă fenomenul migrator nu ar fi căpătat amploare și nu s-ar fi pus problema redistribuirii altor 160.000 de refugiați.
La data de 9 septembrie, Comisia Europeană, la indicația „genială” a Germaniei și Franței propune o schemă de redistribuire a refugiaților.

Propunerea Comisiei Europene este supusă aprobării Parlamentului European, la data de 10 septembrie, propunere care este adoptată cu o largă majoritate.
Printre LIFTELE TRĂDĂTOARE DE NEAM ȘI ȚARĂ se numără și 15 europarlamentari români, care au acționat în detrimentul INTERESELOR naționale ale României, votând cotele obligatorii de redistribuire a refugiaților.

Această schemă, cuprinzând sintagma blestemată „un sistem permanent de transfer” având semnificația „cotelor obligatorii și permanente”, nu a întrunit CONSENSUL necesar în Consiliul Justiție și Afaceri Interne desfășurat în 14 septembrie, astfel încât sintagma cotelor obligatorii devine inacceptabilă.
În acest moment intervine suveica nebuniei legislative.
Propunerea Comisiei Europene nu ar fi putut fi impusă statelor membre, neavând nici un fel de suport legislativ, în afara unei prevederi cu caracter general - art. 78, alin (2), lit. c) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată cu prevederile Tratatului de la Lisabona din 13 dec. 2007), care prevede „un sistem comun de protecție temporară a persoanelor strămutate în cazul unui aflux masiv ”.
Însă, această prevedere, având caracter general, nu cuprinde prevederi exprese privind modalitatea de gestionare unitară a unui eventual aflux de imigranți și nu specifică în nici un fel „cotele obligatorii” ce revin fiecărui membru al UE, cote calculate în baza unei formule complexe.
De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol prevede:
„În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăște după consultarea Parlamentului European.”

Ceea ce s-a și întâmplat: s-a pus în dezbaterea Parlamentului European propunerea Comisiei Europene din data de 9 septembrie 2015. Dar chiar și în condițiile aprobării acestei propuneri, rezoluția Parlamentului european are doar rol consultativ pentru Reuniunea miniștrilor de justiție și afaceri interne.

Ce reprezintă această propunere?
Acest document este intitulat „Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI de instituire a unui mecanism de transfer în caz de criză și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid”.

Această propunere de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013, elaborată în baza prevederilor privind sistemul de reacție rapidă în situație de criză (art. 78, alin. (3) TFUE), face distincție certă între „sistemul comun de protecție temporară” și ceea ce se vrea a fi un „sistem permanent de transfer care ar trebui activat în situații de criză.”. Acest aspect este cuprins în chiar expunerea de motive a Comisiei Europene:
„Trebuie să se facă distincție între propunerea de instituire a unui mecanism de transfer în caz de criză și propunerile adoptate de Comisie în temeiul articolului 78 alineatul (3) din TFUE în favoarea anumitor state membre care se confruntă cu un flux subit de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul lor.”

La reuniunea Consiliului JAI din data de 14 septembrie 2015, nu s-a ajuns la nici un acord în ceea ce privește propunerea Comisiei Europene, neîntrunindu-se consensul țărilor participante, astfel cum era definit mecanismul Consiliului JAI de adoptare a hotărârilor.
În acest reper cronologic, sistemul european de protecție temporară a refugiaților prevăzut la art. 78, alin. (2) nu a putut genera prevederi imperative care să fie impuse statelor membre ale UE, prin chiar epuizarea mecanismului de adoptare prevăzut la alin. (3).
Nefiind adoptată propunerea Comisiei Europene, sub aspectul unui plan de măsuri excepțional privind gestionarea fluxului de imigranți, țărilor care au aderat la UE și au ratificat tratatele europene la care au aderat, le era aplicabilă prevederea art. 79, alin. (5):
„Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariați sau pentru a desfășura o activitate independentă.”

În plan național, își face simțită activitatea antiromânească un alt TRĂDĂTOR notoriu al intereselor românești, nimeni altul decât premierul Victor Ponta, care, printr-o Hotărâre de Guvern adoptată la data de 16 septembrie 2015, adoptă un program denumit „Strategia Națională privind Imigrația pentru perioada 2015-2018”, asociată cu „Planul de acțiune pe anul 2015”, în fapt nimic altceva decât vechea „Strategie Națională privind Imigrația 2011- 2014”, în care se integrează cu forcepsul propunerea Comisiei Europene din 9 septembrie. Pot fi studiate comparativ cele 2 documente din care rezultă că Hotărârea Guvernului copy-lot este Propunerea Comisiei europene luată cu… copy-paste (bineînțeles, fiind vorba de copy-lot!). Se poate analiza sintagmele

„mecanism excepțional și temporar de redistribuire a solicitanților de azil” și

„mecanism permanent de transfer în situații de criză” din Propunerea CE din 9 septembrie 2015, regăsite în obiectivele Strategiei Naționale privind Imigrația sub forma

„schema comună a Uniunii Europene de relocare şi la mecanismul de solidaritate între statele membre ale Uniunii Europene şi modificarea legislaţiei în domeniul azilului care să permită posibilitatea relocării intra UE de solicitanţi de azil”,


respectiv
„Implicarea activă la procesul comun UE privind stabilirea de reguli pentru un cadru de efectuare a transferurilor de persoane care are au dobândit o formă de protecţie internaţională”,

precum și a tuturor celorlalte prevederi din propunerea CE din 9 septembrie, regăsite în Strategia Națională în formă aproape identică.

Semnificația acestor similitudini bizare constă în anacronismul situației prin care premierul României adoptă la data de 16 sept. 2015, în Strategia Națională privind Imigrația, prevederi de drept european în materie CARE NU AU PRIMIT APROBAREA CONSILIULUI JAI din 14 septembrie, fiind aprobate doar cu rol consultativ de Parlamentul European, la data de 10 septembrie 2015. La data de 16 septembrie, „vizionarul” premier ȘTIA că prevederile cuprinse în „Strategia Națională privind Imigrația 2015 – 2018” vor fi adoptate, prin samavolnică procedură, abia în data de 22 septembrie. Curat vizionarism!

Apoi, acest „genial” program strategic este supus analizei Consiliului Suprem de Apărare a Țării, care s-a întrunit în ședință în data de 17 septembrie 2015.
Ce s-a hotărât la acest Consiliu? Exact NIMIC, adică toți factorii responsabili la cel mai înalt nivel în problema securității naționale au tăcut mâlc, au ascuns capetele în nisip, conform tacticii struțului inconștient, permițând astfel încălcarea suveranității de stat a României.

Încălcare a suveranității care s-a produs în mod necondiționat în data de 22 sept 2015, cu ocazia reuniunii Consiliului European. Consiliu la care se petrece un fenomen U-LU-I-TOR.
Dacă până acum hotărârile Consiliilor erau adoptate prin CONSENS (unanimitate) – adică prin acceptul tuturor participanților, astfel cum sunt reglementările europene în privința adoptării deciziilor Consiliului, ei bine, la acest ultim consiliu se schimbă regulile jocului în chiar timpul jocului și se introduce metoda aprobării prin MAJORITATE CALIFICATĂ.
Această potlogărie este cu atât mai strigătoare la cer cu cât, ani la rând, România NU A FOST ADMISĂ în Schengen, lipsind CONSENSUL. Când vine vorba de admiterea României în spațiul Schengen, este necesar consensul. Când vine vorba de a se împinge pe gât, cu anasâna, câteva mii (ulterior zeci de mii și sute de mii) de refugiați, se schimbă modificarea prin sucirea metamorfică a modificării schimbării și se trece la MAJORITATEA CALIFICATĂ.
Iar pentru ca TUPEUL și NEOBRĂZAREA demenților bruxellezi să atingă paroxismul, în același Consiliu se declanșează proceduri de infringement împotriva țărilor care nu-și armonizează legislația privind azilul cu… (ATENȚIE!) prevederile propunerii Comisiei Europene din data de 9 septembrie referitoare la mecanismul temporar și excepțional de redistribuire a imigranților.
Adicătelea, cum ar veni, țările CARE ÎȘI AU ARMONIZATĂ LEGISLAȚIA PRIVIND MIGRAȚIA în deplin acord cu Regulamentul Dublin și a normativelor conexe, le este declanșată procedura de infringement pentru că nu au implementate niște decizii aberante, aprobate cu nici 2 săptămâni în urmă.
Încă o dată se confirmă că regulile jocului comunitar sunt doar un moft pentru scelerații bruxellezi ce se străduiesc să arunce Europa în aer.

Acestea sunt, într-o expunere cât se poate de succintă, evenimente și datele MARII TRĂDĂRI NAȚIONALE de care se fac vinovați Președintele țării, premierul, membrii în drept ai CSAT, precum și cei 15 europarlamentari români.
Cu toții au adoptat o atitudine CONTRARĂ INTERESELOR NAȚIONALE, atât sub forma unor acțiuni contrare României – vezi cazul europarlamentarilor, al premierului și al CSAT, cât și sub forma unor inacțiuni de la fel de periculoase la adresa statalității române.
În toată această perioadă, chiriașul evanescent al palatului Cotroceni, nu a scos o vorbuliță despre VIGOAREA Constituției române, în special a art. 3. Rezultă astfel o primă și fundamentală inacțiune a Președintelui țării:
- neconsultarea Parlamentului României (art. 73 și 91 din Constituție) în problema propunerii Comisiei Europene referitoare la mecanismul excepțional și temporar de redislocare a solicitanților de azil.
O asemenea propunere, nefăcând parte din prevederile Tratatelor la care România a aderat și care au fost ratificate de Parlament, respectiv o asemenea modificare a cadrului legislativ european care întră în contradicție cu prevederile Constituției României ar fi trebuit dezbătută și soluționată în Parlament. Iar mandatul României înaintea instituțiilor europene să fie un mandat ferm, sigilat printr-o Hotărâre a Parlamentului Român.

De asemenea, o altă inacțiune dăunătoare interesului statului român este materializată prin omiterea convocării dezbaterii publice în ceea ce privește admiterea pe teritoriul țării a unei / unor populații ce nu îndeplinesc condițiile de fond ale legislației române privind azilul.
Problema refugiaților, fiind de interes național, (art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 3/2003 a referendumului) se impunea a fi dezbătută într-un referendum național, a cărui organizare să fie inițiată de însăși persoana îndreptățită să ceară acest lucru – președintele țării – cf. art. 90 din Constituție.
Problema primirii pe teritoriul țării a unei populații străine, care NU A FORMULAT cerere de azil PE TERITORIUL României sau la granițele ei, fiind o problemă ce se înscrie exact în prevederile art. 12, alin. (1) lit. e) din Legea referendumului:
„încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani”
Căci, formula mecanismului permanent de redistribuire a refugiaților la nivel european constituie un cec în alb, oferit cu criminală inacțiune, având drept miză încălcarea irevocabilă a suveranității de stat și, posibil, dispariția României ca stat național și independent.
În sprijinul acestei afirmații pot fi invocate și prevederile Tratatului de funcționare a Uniunii Europene, ale Tratatului de aderare a României la UE în strânsă corelație cu prevederile Constituționale ale art. 11, art. 18, art. 20 și art. 148.

Cel puțin art. 11 și art. 148 sunt mai mult decât edificatoare:

„ARTICOLUL 11
Dreptul internaţional şi dreptul intern

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei.


„ARTICOLUL 148
Integrarea în Uniunea Europeană

(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) .

(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.”

Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) – versiunea consolidată, respectiv versiunea consolidată a Tratatul de funcționare al Uniunii Europene (TFUE – Titlul V, Capitolul 2) NU CONȚIN prevederi care să oblige România la acceptarea politicii europene de diktat și șantaj, astfel cum s-ar putea deduce din prevederile constituționale ale art. 11, alin. (1), respectiv art. 148, alin. (1) – (3), sub aspectul îndeplinirii obligatorii a prevederilor tratatelor la care România este parte.
Din contră, Tratatul privind Uniunea Europeană (versiunea consolidată), prevede în mod clar , la art. 15, alin (4), care este procedura de aprobare în cadrul Consiliului European:
„Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel.”

Atâta timp cât nu se întrevede un orizont de timp, sau nu se poate cuantifica numeric fenomenul migrației scăpate de sub control, asemenea decizie TREBUIA SUPUSĂ PLEBISCITULUI. Căci acceptarea necondiționată și pe termen nedeterminat a „mecanismului excepțional de redistribuire a refugiaților”, în baza unor pompieristice și heirupiste hotărâri și modificări ale legislației europene, constituie exact obiectul sintagmei „încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durată nedeterminată”.

În luna iunie s-a pus problema distribuirii a 40.000 de refugiați. Apoi a venit rândul altor 160.000. Ultimele analize afirmă că până la Crăciun vor trebuie distribuiți UN MILION DE REFUGIAȚI iar perspectiva în următorii 2 ani este crâncenă: 4 MILIOANE DE REFUGIAȚI.

(nota: cota României a crescut, în mod inexplicabil, de la 3,75% în iunie 2015 la 4% în septembrie.
4% dintr-o prognoză de 4.000.000 de imigranți înseamnă 160.000 de refugiați în România. Se duc dracului toate echilibrele economice, să nu mai vorbim de dezechilibrele sistemelor de asigurări sociale și de sănătate.)

Acesta este fenomenul ce se desfășoară cu specificul unei avalanșe ce acumulează din ce în ce mai multă forță distructivă.
Acesta este pericolul iminent față de care Președintele țării, prim-ministrul, membrii în drept ai CSAT nu a schițat nici un „pâs” contestatar.

Pe lângă varianta hotărârii Parlamentului României sau a referendumului național, ar mai fi fost aplicabilă procedura contestării Rezoluției Consiliului European din 22 septembrie 2015 la Curtea Europeană de Justiție, astfel cum, cu onor, au anunțat că vor proceda Cehia, Slovacia și Ungaria.
Dar ți-ai găsit atitudine PRO-ROMÂNEASCĂ de la Întâiul Turist al Țării sau de la Întâiul Plagiator al Țării.
Atât președintele în funcție, cât și premierul, membrii CSAT și cei 15 europarlamentari români s-a așezat în genunchi în fața DIKTATORILOR EUROPENI, n-au schițat nici un gest de împotrivire și au consimțit la efectuarea unui sluj umilitor și obedient față de cererile absurde ale liderilor europeni.

În sinteză:
Acțiunile nesăbuite ale sus-numiților înalți demnitari români:
- pun în pericol „stabilitatea economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului”;
- consfințesc încălcarea irevocabilă a suveranității statului prin „aservirea faţă de o putere sau organizaţie străină”;
- creează premisele pentru ca „organizația străină” denumită Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS) să „desfăşoare activităţi ostile împotriva securităţii naţionale”

Aceste acțiuni sau inacțiuni, ce întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor de mai sus, sunt:
a) în cazul președintelui Iohannis Klaus-Werner:
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor art. 3, alin (4) din Constituția României;
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor legislației române în vigoare referitoare la procedura acordării azilului și a celorlalte forme de protecție internațională a solicitanților de azil;
- încălcarea flagrantă a atribuțiunilor ce-i revin în calitate de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
- omiterea sesizării (consultării) Parlamentului României într-o problemă de interes național, rezultată ca urmare a modificării unor normative europene, părți integrante ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, normative care contravin prevederilor constituționale;
- omiterea solicitării organizării unui referendum național pe tema admiterii în România a cotelor din numărul de refugiați, stabilite în mod unilateral la nivel european, prin mecanismul excepțional de redistribuire a imigranților;

b) în cazul primului-ministru al țării Ponta Victor-Viorel:
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor art. 3, alin (4) din Constituția României;
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor legislației române în vigoare referitoare la procedura acordării azilului și a celorlalte forme de protecție internațională a solicitanților de azil;
- încălcarea flagrantă a atribuțiunilor ce-i revin în calitate de vicepreședinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
- depășirea competențelor executive ale funcției de prim-ministru prin adoptarea Hotărârii de Guvern referitoare la Strategia națională privind migrația, act normativ ce constituie apanajul puterii legislative – Parlamentul României. Hotărârea de guvern, ca instrument la dispoziția guvernului, este menită doar pentru a se organiza executarea legilor (art. 108, alin (2) din Constituție);
- neluarea măsurilor concrete de atacare la Curtea Europeană de Justiție a Rezoluției Consiliului European din data de 22 septembrie 2015, rezoluție care cuprinde prevederi ce aduc atingere suveranității statului român. Această măsură fiind de competența guvernului, atâta timp cât în forul decizional european, care a adoptat controversata Rezoluție, au participat doi dintre miniștrii guvernului: ministrul Afacerilor Externe și ministrul Afacerilor Interne. Temeiul legal al acestei contestări la Curtea Europeană de Justiție fiind regăsit în chiar prevederile TFUE care reglementează detaliat și explicit, procedura prin care Consiliul European adoptă rezoluții și directive.

c) în cazul membrilor în drept ai Consiliului Suprem de Apărare a Țării:
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor art. 3, alin (4) din Constituția României;
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor legislației române în vigoare referitoare la procedura acordării azilului și a celorlalte forme de protecție internațională a solicitanților de azil;
- încălcarea flagrantă a atribuțiunilor ce le revin în calitate de membri ai Consiliului Suprem de Apărare a Țării – autoritate administrativă îndrituită cu organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, astfel cum sunt acestea stipulate în art. 119 din Constituție și Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;

d) în cazul celor 15 europarlamentari români, menționați în preambulul plângerii:
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor art. 3, alin (4) din Constituția României;
- încălcarea cu bună-știință și cu intenție a prevederilor legislației române în vigoare referitoare la procedura acordării azilului și a celorlalte forme de protecție internațională a solicitanților de azil;
Toate aceste încălcări grave fiind făptuite prin votul exercitat în Parlamentul European la data de 10 septembrie 2015, vot care, prin văditul caracter anti-românesc, prin aprobarea unei măsuri împotriva interesului național român, întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de trădare.

În drept,
îmi întemeiez cererea pe prevederilor normativelor naționale și internaționale, menționate în prezenta plângere.
Solicit organelor judiciare ca în cazul unor inadvertențe terminologice, să realizeze transpunerea corespunzătoare a conținutului prezentei plângeri.
De asemenea, fără a constitui mijloc material de probă, anexez prezentei plângeri formulată în nume personal, textul, semnăturile și comentariile la petiția deschisă în mediul online, intitulată „România spune NU! islamizării”.
Link: http://www.petitieonline.com/spune_nu_islamizrii_romaniei#form

Această anexă, fără a avea valoare juridică sau putere probatoare, este menită doar pentru a sublinia temeinicia demersului personal, precum și de a evita stereotipul „procedural” dâmbovițean prin care orice autor al unei acțiuni civice îndreptate împotriva statului este automat etichetat drept „nebun”, urmărindu-se minimizarea acestui demers prin deportarea petiționarului într-unul din cele 2 locuri îndătinate: la pușcărie sau la balamuc.
Alături de mine – cetățean român, și-au manifestat opinia încă un număr de 448 cetățeni români.
Anexez copii ale textului petiției, ale semnăturilor (cu respectarea opțiunii confidențialității exprimată de semnatari), ale comentariilor, precum și sinteza statistică rezultată din dashboardul acestei petiții.
Solicit organelor judiciare să păstreze confidențialitatea datelor autorului acestei plângeri, precum și a datelor din materialul anexat, astfel cum rezultă din îndatoririle legale ale operatorilor de date cu caracter personal.
Această solicitare este formulată cu maximă seriozitate, tocmai din dorința de a evita publicitatea nedorită, prezumtiv aducătoare la ușa mea, a unuia sau mai mulți „colindători” „refugiați” care să mă învețe temeinic, cu baioneta, semnificația termenului „kufar”

Rog organele de urmărire penală să analizeze temeinic activitatea persoanelor menționate în preambulul plângerii și să fie trase la răspundere conform prevederilor legale.

Solicit organelor judiciare ca, în situația în care unele dintre persoanele menționate în plângere sunt beneficiare ale unei impunități (imunități) conferite de funcția exercitată, să realizeze disjungerea acestor persoane, indiferent dacă prezenta plângere presupune conexitate de cauză. Scopul acestei solicitări este pentru a asigura soluționarea cu celeritate a plângerii și de a evita obiceiul bizantino-dâmbovițean ca plângerea să fie aruncată în fundul unui sertar, loc din care să fie soluționată la „Sfântul Așteaptă”, sau la un moment tardiv în care România va fi devenit deja un califat iar deasupra palatelor Parlamentului, Cotroceni și Victoria va flutura stindardul Daesh.


2. oct. 2015                                                   ……………………………

                                                                      Schlossadler (pseudonim)

Epilog:
„Nu văd nici o personalitate care să iasă în relief și chiar văd fel și fel de nulități politice, mai toţi par să fie, așa, niște fii de țărani care habar n-au de politică.”

(istoricul Neagu Djuvara, într-un interviu pe tema migrației, referindu-se la „clasa” politică românească)


Schlossadler

Comunicarea textului petiției

2015-09-10 09:45:57

Pentru a sublinia determinarea cu care vom promova această petiție, în imaginile anexate, reprezentând cruponări ale unor capturi de ecran, se face proba expedierii linkului petiției și a textului petiției la adresele de e-mail ale următoarelor instituții:

 

e-mail 1
- Administrația prezidențială

e-mail 2
- Cabinetul Primului-ministru
- Ministerul Afacerilor Externe
- Serviciul Român de Informații
- Serviciul de Informații Externe
- Ministerul Afacerilor Interne
- Ministerul Apărării Naționale
- Statul Major al Forțelor Terestre

e-mail 3
- Ambasada Republicii Polone
- Ambasada Republicii Cehe
- Ambasada Republicii Slovace
- Ambasada Ungariei


Schlossadler



Distribuiți această petiție

Ajutați această petiție să obțină mai multe semnături.

Cum să promovați o petiție?

  • Partajați petiția pe peretele Facebook și pe grupurile care au legătură cu subiectul petiției.
  • Contactați-vă prietenii
    1. Scrieți un mesaj în care explicați de ce ați semnat această petiție, având în vedere că este mai probabil ca oamenii să o semneze dacă înțeleg importanță subiectului la care face trimitere.
    2. Copiați și lipiți adresa web a petiției în mesajul dumneavoastră.
    3. Trimiteți mesajul folosind e-mail, SMS, Facebook, WhatsApp, Twitter, Skype, Instagram și LinkedIn.